Ai auzit vreodată, prietene, de Mine -

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine -

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine -
Pe când în largul lumii
cutreierai semeț,
Pe când cu lănci și scuturi
cohortele străine
Te căutau să ceară al vieții tale preț?
(: Ai auzit vreodată, prietene, de Mine
Când floarea vieții tale
își scutura podoaba?
Ca să te scap de lanțuri,
de moarte și rușine
Eu am murit pe cruce,
în locul tău, Baraba!:)
Eu răsădisem pacea,
tu semănai furtuna –
Și pe-amândoi mulțimea
ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din urmă
alese-atunci minciuna,
Tâlharii cei cu vază cerură un tâlhar.
(: Puteam să zbor din lume,
Sătul de-a ei urgie,
Și-atunci mulțimea oarbă
Te-ar fi cerut degeaba…
Dar M-am gândit la tine,
Privind spre veșnicie,
Și am murit pe cruce,
în locul tău, Baraba.:)
Te chem și astăzi, vino!
Și vom străbate norii…
Te-am căutat cu lacrimi
Prin spini și bolovani.
Dar vremea e târzie,
Mijesc pe dealuri zorii
Și ceru-ntreg te-așteaptă
De două mii de ani.
(: De-ai ști ce neagră noaptea
Și ce adânc fierbinte
Va fi când suferința
Nu va cunoaște graba,
Vei plânge-ntotdeauna
Și-ți vei aduce-aminte
Că am murit pe cruce,
în locul tău, Baraba.:)
S1 S2 S3

Această cântare nu are încă acorduri.

Versete
Isaia 53:3 - 5
Apocalipsa 3:20