În pribegia mea pe-acest pământ;
De-atâtea ori când grea ispită vine
S-o biruiesc prin sfântul Tău Cuvânt.
Aș vrea Isuse scump, a Ta comoară
De mângâieri, pe veci să-mi dăruiești;
Aș vrea ca-n mine Tot ce-i vechi să moară,
Ca Tu să faci din mine ce dorești!
Să se-oglindească pururi în a mea,
Și să dispară negura de ceață,
Ce-mpiedică să-Ți văd mărirea Ta!
În pribegia mea pe-acest pământ!
Dorințele ce îmi rămân nespuse
Le împlinește sfântul Tău Cuvânt
În pribegia mea pe-acest pământ;
De-atâtea ori când grea ispită vine
S-o biruiesc prin sfântul Tău Cuvânt.
Aș vrea Isuse scump, a Ta comoară
De mângâieri, pe veci să-mi dăruiești;
Aș vrea ca-n mine Tot ce-i vechi să moară,
Ca Tu să faci din mine ce dorești!
Să se-oglindească pururi în a mea,
Și să dispară negura de ceață,
Ce-mpiedică să-Ți văd mărirea Ta!
În pribegia mea pe-acest pământ!
Dorințele ce îmi rămân nespuse
Le împlinește sfântul Tău Cuvânt