Când Domnul Cina a sfârșit
Dintr-odată S-a întristat;
Și-a plecat în Ghetsimani,
Către Tatăl El s-a rugat.

Și-a-ngropat El fața-n palme
Și-ntristat a plâns cu amar:
„Tată, dacă-i cu putință,
Depărtează acest pahar!”

Și-a privit apoi în urmă -
Dorm urmașii-I de-ntristare:
„Să vegheați măcar o clipă
Nu ați fost deloc în stare!?!”

În genunchi El cade iarăși
Și-i pământul ud de sânge;
Numai noaptea-I e tovarăș
Și El plânge, plânge, plânge!…

O, priviți-L voi în rugă,
Intristat cum stă-n grădină!
Va fi părăsit de Tatăl
Când va lua a noastră vină.