Când eu privesc la crucea grea
Pe care-al slavei Prinț muri,
În praf arunc mândria mea,
Doar jertfa Lui voi prețui.

Eu nu aș vrea să mă mândresc
Decât cu jertfa lui Hristos,
Pe crucea Lui să răstignesc
Tot ce e vechi și păcătos.

Văd mâna Lui și mi-e de-ajuns,
Văd ochii Săi de lacrimi plini;
Eu sunt pironul ce-a străpuns,
Eu sunt cununa cea de spini.

Orice I-aș da n-ar fi de-ajuns
Să răsplătesc iubirea Sa;
Ce-am mai de preț eu l-am adus;
„Primește, Doamne, viața mea!”