1. Ce-ar fi făptura-mi fără Tine,
Mântuitorul meu slăvit?
Ce-aș fi de n-ai fi Tu în mine
Cu harul Tău nemărginit?
Aș fi un bulgăre de gheață,
Un chip de humă fără viață,
O stâncă-nvăluită-n ceață
Și-o noapte fără dimineață
Mântuitorul meu slăvit?
Ce-aș fi de n-ai fi Tu în mine
Cu harul Tău nemărginit?
Aș fi un bulgăre de gheață,
Un chip de humă fără viață,
O stâncă-nvăluită-n ceață
Și-o noapte fără dimineață
2. Aș fi un far fără lumină,
Pustie de nisipuri plină,
Cu vânturi fără de odihnă,
Cu șerpi și scorpii ce-nvenină,
Aș fi o albie uscată,
Pe unde a fost un râu odată,
O frunză smulsă și purtată,
Fără de scop prin lumea toată
Pustie de nisipuri plină,
Cu vânturi fără de odihnă,
Cu șerpi și scorpii ce-nvenină,
Aș fi o albie uscată,
Pe unde a fost un râu odată,
O frunză smulsă și purtată,
Fără de scop prin lumea toată
3. Așa aș fi, dar, slavă
Ție!
Tu-mi ești a vieții bogăție,
Comoara harurilor vie,
Ce mă inundă pe vecie
Eu n-aș ști azi ce-i strălucirea
Vieții-n mii și mii de fețe,
Și n-aș fi cunoscut iubirea
Cu-nfiorări și frumusețe
Ție!
Tu-mi ești a vieții bogăție,
Comoara harurilor vie,
Ce mă inundă pe vecie
Eu n-aș ști azi ce-i strălucirea
Vieții-n mii și mii de fețe,
Și n-aș fi cunoscut iubirea
Cu-nfiorări și frumusețe
4. De n-ai fi fost Tu,
Bunătate,
Începătorule a toate,
Cu taine-adânci și minunate,
Ce totul vrea și totul poate…
Tu m-ai suit în slăvi divine
Din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine,
Și-acum și-n veacul care vine!
Bunătate,
Începătorule a toate,
Cu taine-adânci și minunate,
Ce totul vrea și totul poate…
Tu m-ai suit în slăvi divine
Din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine,
Și-acum și-n veacul care vine!
1. Ce-ar fi făptura-mi fără Tine,
Mântuitorul meu slăvit?
Ce-aș fi de n-ai fi Tu în mine
Cu harul Tău nemărginit?
Aș fi un bulgăre de gheață,
Un chip de humă fără viață,
O stâncă-nvăluită-n ceață
Și-o noapte fără dimineață
Mântuitorul meu slăvit?
Ce-aș fi de n-ai fi Tu în mine
Cu harul Tău nemărginit?
Aș fi un bulgăre de gheață,
Un chip de humă fără viață,
O stâncă-nvăluită-n ceață
Și-o noapte fără dimineață
2. Aș fi un far fără lumină,
Pustie de nisipuri plină,
Cu vânturi fără de odihnă,
Cu șerpi și scorpii ce-nvenină,
Aș fi o albie uscată,
Pe unde a fost un râu odată,
O frunză smulsă și purtată,
Fără de scop prin lumea toată
Pustie de nisipuri plină,
Cu vânturi fără de odihnă,
Cu șerpi și scorpii ce-nvenină,
Aș fi o albie uscată,
Pe unde a fost un râu odată,
O frunză smulsă și purtată,
Fără de scop prin lumea toată
3. Așa aș fi, dar, slavă
Ție!
Tu-mi ești a vieții bogăție,
Comoara harurilor vie,
Ce mă inundă pe vecie
Eu n-aș ști azi ce-i strălucirea
Vieții-n mii și mii de fețe,
Și n-aș fi cunoscut iubirea
Cu-nfiorări și frumusețe
Ție!
Tu-mi ești a vieții bogăție,
Comoara harurilor vie,
Ce mă inundă pe vecie
Eu n-aș ști azi ce-i strălucirea
Vieții-n mii și mii de fețe,
Și n-aș fi cunoscut iubirea
Cu-nfiorări și frumusețe
4. De n-ai fi fost Tu,
Bunătate,
Începătorule a toate,
Cu taine-adânci și minunate,
Ce totul vrea și totul poate…
Tu m-ai suit în slăvi divine
Din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine,
Și-acum și-n veacul care vine!
Bunătate,
Începătorule a toate,
Cu taine-adânci și minunate,
Ce totul vrea și totul poate…
Tu m-ai suit în slăvi divine
Din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine,
Și-acum și-n veacul care vine!
