Ce nume scump ai Tu, Isuse,
Iubitul sufletului meu…
Mireasma Ta îmbietoare,
Îmi umple sufletul mereu.

N-am mirosit parfumuri scumpe,
Nici farmecul din vraja lor;
Dar Ți-am simțit in piept iubirea,
Și nu mai pot de-atunci de dor.

Pământul n-a văzut alt farmec,
Nici cerul har mai minunat
Ca farmecul de-atunci, acela,
Ce-n suflet Tu mi l-ai lăsat.

Să spună vântul ce-ntâlnește
Atâta crini și trandafiri,
Dac-a văzut, simțit vreodată
Atât de dragi și dulci priviri.

Să spună soarele ce vede
Atâtea flori în calea sa,
Mai este oare-n lumea-ntreagă
Mireasmă ca mireasma Ta?

Eu spun și soarelui și nopții,
Și vântul că-n lume nu-s
Nici farmec, nici frum'seți, nici haruri
Cum sunt a Tale, scump Isus!