Cum Painea se daruie

1. Cum pâinea se dăruie-ntruna
La toți flămânziții din gloată,
Cum ea nu-și așteaptă cununa
Și nici pentru jertfa-i răsplată,
Așa să mă dărui,
Isuse,
Ca pâine pe căile-Ți drepte,
Și plata pe jertfele-aduse
Făptura-mi nicicând să n-aștepte

2. Cum apa, tâșnind din izvoare,
Se dăruie-oricând, la oricine,
Cum ea pentru dulcea-i răcoare
N-așteaptă să-i facă vreun bine,
Așa să trăiesc pân' la moarte;
Și-ntreaga-mi ființă predată
Să fie-un izvor care-mparte
Iubire și har fără plată!

3. Cum soarele-mparte lumină,
La toți făcând părtinire,
Și-n veac nu așteaptă să vină
Vreun ins ca să-i dea mulțumire,
Așa să-mi împart totdeauna
Lumina vieții curată;
Dar nici o virtute, nici una,
N-aștepte spre-a fi lăudată!

4. Să-ndrept, o,
Isuse, tuturora,
Privirea întreagă spre Tine,
Căci Tu ești, doar Tu, aurora
Frumoasă de haruri depline
Din Tine Tu datu-mi-ai mie
Izvoare, belșug de izvoare;
Cuvine-se slavă doar
Ție,
Și Tatălui Sfânt închinare!