Îndrăgostit de-al slavei
nemărginit imens,
Spre lumile luminii
aripile-am întins:
M-am ridicat pe scara
'nălțimilor de har
În slava fără moarte
și fără de hotar.

În ce țărâm de soare
și raiuri am ajuns
De mi-a rămas tot lutul
în neantul nepătruns?
Ce flacără m-atrage
de nu pot să-înțeleg,
Căci stâmpără și arde
adâncul meu întreg?

Ce Soare sfânt lucește
de nu pot să-l privesc,
Dar prin cântări și lacrimi
cu el mă contopesc?
Ce raze de lumină
mă duc și mă atrag
Spre sferele de aur
ce le privesc cu drag?

M-avânt! Și-n marea luminii
m-am topit…
Pe-aripi de Duh plutit-am
deplin și liniștit…
Simțit-am fericirea
fiorului nespus
Căci sunt de-acum o rază
din slava lui Isus!