Cine-ar putea cuprinde a ei zare?
Ea depășește-azurul cel ceresc,
Deci cum, cu ochiul meu
Putea-voi oare
Să o privesc?
Din inimă cu drag Îți voi alege
Un cânt de laudă:
„Fii în veci slăvit!”
Prin Tine azi, prin har,
De aspra Lege
Sunt izbăvit
Ți se'nchină,
Slăvind, cinstind iubirea Ta sublimă:
Plecându-se 'nainte-
Ți Te măresc;
Și eu, din ea, spălat de orice vină
Mă'mpărtășesc!
Cunoaște-vom izvorul de iubire;
Te vom cânta, lăuda necontenit,
Strigând cu toți,
Uniți cu'ntreaga fire:
„Să fii slăvit!”
Cine-ar putea cuprinde a ei zare?
Ea depășește-azurul cel ceresc,
Deci cum, cu ochiul meu
Putea-voi oare
Să o privesc?
Din inimă cu drag Îți voi alege
Un cânt de laudă:
„Fii în veci slăvit!”
Prin Tine azi, prin har,
De aspra Lege
Sunt izbăvit
Ți se'nchină,
Slăvind, cinstind iubirea Ta sublimă:
Plecându-se 'nainte-
Ți Te măresc;
Și eu, din ea, spălat de orice vină
Mă'mpărtășesc!
Cunoaște-vom izvorul de iubire;
Te vom cânta, lăuda necontenit,
Strigând cu toți,
Uniți cu'ntreaga fire:
„Să fii slăvit!”