Lasă-mi cumpăna gândirii

Lasă-mi cumpăna gândirii, mai 'nainte de-a vorbi,
Și puterea stăpânirii, adevăr să pot rosti.
Știu că Ție-Ți voi da seama pentru tot ce am vorbit,
Și mă umple, Doamne, teama că-aș putea fi osândit.

Doamne-ndură-Te de mine, singur eu mă osândesc
Când rostesc pripit cuvinte și vorbind, păcătuiesc!
Vrednic sunt de judecată! O, îndură-Te, Isus,
Ca să nu aud odată câte vorbe rele-am spus.

Prin mustrarea Ta-nțeleaptă pune limbii mele frâu
Căci ușor de-a ei ispită biruit eu pot să fiu.
Cât de greu lovește-adesea vorba ne-nfrânatei guri!
Doamne-nvață-mă măsura cumpănită din Scripturi!