O, de-aș avea eu limbi o mie și mii de buze să cuvânt
Pe tonuri mii o armonie spre slava Celui pururi sfânt,
I-aș mulțumi de ce-a făcut
Cu mine, fiul cel pierdut.

O, de-ar suna al meu glas tare să se audă pân' la cer,
Căci sângele-mi ca-ntr-o vâltoare se zbate, Doamne, când Te cer.
De-ar fi întreagă viața mea
Un imn spre închinarea Ta!

De ce tăceți, cântări din suflet?
Mai sus, mai sus, zburați mai sus!
Aduceți veșnică cinstire și mulțumire lui Isus.
Și sufletul, și trupul meu
Servească-n veci pe Dumnezeu.

Cânta-voi imnuri Ție, Doamne, cât voi putea rosti cuvânt;
Și jertfa bucuriei mele Ți-aduc cât voi fi pe pământ.
Când buzele-mi n-or mai putea,
Suspinul meu Te-a lăuda!