Ne-ncetat după tine tânjește ea
Cămin fericit, o, ce frumos vis,
Dorul meu zboară spre tine
Ca străini treceau fiii Sionului,
Cu jale mare, plângând pe cale,
Când își aminteau de Sion
Pe cei trudiți,
Cu braț deschis i-aștepți
Pe toți cei osteniți,
Arătând locul cel de odihnă
Celor ce-au părăsit lumea
Dreapta mea să-și uite Iscusința sa
Ierusalime, mi-e dor de tine,
În veci de veci nu te-oi uita!
Ah, frumos ținut cu dealuri Și cu văi,
Orașul ceresc, spre tine pășesc,
Căminul celor mântuiți
Nu te-oi uita!
Ah, prin ale tale porți
Când voi intra… Mi-e dor de-acasă,
Ss-ajung degrabă,
Spre ea mă-ndrept Cântând mereu!
Ne-ncetat după tine tânjește ea
Cămin fericit, o, ce frumos vis,
Dorul meu zboară spre tine
Ca străini treceau fiii Sionului,
Cu jale mare, plângând pe cale,
Când își aminteau de Sion
Pe cei trudiți,
Cu braț deschis i-aștepți
Pe toți cei osteniți,
Arătând locul cel de odihnă
Celor ce-au părăsit lumea
Dreapta mea să-și uite Iscusința sa
Ierusalime, mi-e dor de tine,
În veci de veci nu te-oi uita!
Ah, frumos ținut cu dealuri Și cu văi,
Orașul ceresc, spre tine pășesc,
Căminul celor mântuiți
Nu te-oi uita!
Ah, prin ale tale porți
Când voi intra… Mi-e dor de-acasă,
Ss-ajung degrabă,
Spre ea mă-ndrept Cântând mereu!