1. Supărarea-n fiii păcii
E ca ploaia cea de vară:
/: Vine rar și trece iute,
Și pe urmă-i soare iară :/
E ca ploaia cea de vară:
/: Vine rar și trece iute,
Și pe urmă-i soare iară :/
Supărarea-n fiii urii
E ca poaia toamnei, rece:
/: Vine des, iar când începe,
Până-ngheață nu mai trece :/
E ca poaia toamnei, rece:
/: Vine des, iar când începe,
Până-ngheață nu mai trece :/
2. Voi să fiți copiii păcii,
S-aveți dragoste-mpreună;
/: Peste supărarea voastră
Soarele să nu apună :/
S-aveți dragoste-mpreună;
/: Peste supărarea voastră
Soarele să nu apună :/
Supărarea-n fiii urii
E ca poaia toamnei, rece:
/: Vine des, iar când începe,
Până-ngheață nu mai trece :/
E ca poaia toamnei, rece:
/: Vine des, iar când începe,
Până-ngheață nu mai trece :/
1. Supărarea-n fiii păcii
E ca ploaia cea de vară:
/: Vine rar și trece iute,
Și pe urmă-i soare iară :/
E ca ploaia cea de vară:
/: Vine rar și trece iute,
Și pe urmă-i soare iară :/
Supărarea-n fiii urii
E ca poaia toamnei, rece:
/: Vine des, iar când începe,
Până-ngheață nu mai trece :/
E ca poaia toamnei, rece:
/: Vine des, iar când începe,
Până-ngheață nu mai trece :/
2. Voi să fiți copiii păcii,
S-aveți dragoste-mpreună;
/: Peste supărarea voastră
Soarele să nu apună :/
S-aveți dragoste-mpreună;
/: Peste supărarea voastră
Soarele să nu apună :/
Supărarea-n fiii urii
E ca poaia toamnei, rece:
/: Vine des, iar când începe,
Până-ngheață nu mai trece :/
E ca poaia toamnei, rece:
/: Vine des, iar când începe,
Până-ngheață nu mai trece :/
