Te-nalț Doamne, pururi, căci m-ai ridicat

Te-nalț Doamne, pururi, căci m-ai ridicat,
Pe vrăjmași să râdă Tu nu i-ai lăsat.
Am strigat spre Tine, Doamne-ndurător:
Tu m-ai scos din groapă, n-ai lăsat să mor.

2 Sufletul meu, Doamne, din mormânt l-ai scos,
M-ai adus la viață dintre morți de jos.
Domnului cântați-I, voi, cei preaiubiți,
Și slăvitu-I nume veșnic să-L măriți!

3 Doar o clipă ține El mânia Sa,
Îndurarea-I, însă, toată viața ta.
Seara vine plânsul chinului amar,
Dimineața vine veselia iar.

4 Pentru ca și duhul și inima mea
Pururea să-Ți cânte, mute să nu stea.
Doamne, Domnul slavei, eu cât voi trăi,
Ne-ncetat pe Tine Te voi preamări!