Odată L-am văzut trecând,
Cu turma pe Păstorul blând.
Mergea cu turma la izvor
Blândul Păstor, blândul Păstor…

Pe-o oaie ce căzuse jos
A ridicat-o El duios
Și-a luat-o-n brațe, iubitor,
Blândul Păstor, blândul Păstor…

Pe alta care la pământ
Zăcea cu piciorușul frânt
El o lega mângâietor -
Blândul Păstor, blândul Păstor…

Iar mai târziu L-am întâlnit,
Cu spini era împodobit,
Într-o mulțime de popor -
Blândul Păstor, blândul Păstor…

Când L-am văzut, L-am întrebat:
'Cine sunt cei ce Te-au scuipat? '
Iar El a suspinat ușor,
Blândul Păstor, blândul Păstor…

Și mi-a răspuns duios și lin:
„Cei ce mi-au pus cununi de spini
Sunt cei cărora iubitor,
Le-am fost Păstor, le-am fost Păstor.

Iar cei ce mă batjocoresc
Și crucea ei mi-o pregătesc,
Sunt oile ce le-am fost lor,
Un bun păstor, un bun păstor.

Iar cei ce mă lovesc turbat
Sunt oile care pe braț,
Le-am dus la câmp și la izvor
Ca un păstor, ca un păstor!”

Atunci oile au venit,
Pe cruce sus L-au răstignit.
Iar El plângea de mila lor -
Blîndul Păstor, blândul Păstor!