1A. Ce-i viața ta?
E o peniță
Cu care scrii mereu pe-un drum
Și-apoi la ultima portiță,
Când vrei să-l ștergi,
Ca pe-o tăbliță
Nu se mai șterge nicidecum,
Nu se mai șterge nicidecum,
1B. Și-apoi la ultima portiță,
Când vrei să-l ștergi,
Ca pe-o tăbliță
Nu se mai șterge nicidecum

2A. Și vorbe-n vânt și fapte rele
Rămân pe veci, ca-ntr-un album
Păzit e scrisul tău de stele
De-ai pune mări întregi să-l spele
Nu se mai șterge nicidecum,
Nu se mai șterge nicidecum,
2B. Păzit e scrisul tău de stele
De-ai pune mări întregi să-l spele
Nu se mai șterge nicidecum

3A. Să nu te minți că-n veșnicie
Trecutul se preface-n scrum
Căci Dumnezeu stă mărturie,
Că-n fața Lui tot ce se scrie
Nu se mai șterge nicidecum,
Nu se mai șterge nicidecum

3B. Căci Dumnezeu stă mărturie,
Că-n fața Lui tot ce se scrie
Nu se mai șterge nicidecum

4A. În ceasul greu de judecată
Îți vei citi întregul drum
Vei izbucni în plâns deodată
Dar nici o slovă-nlăcrimată
Nu se mai șterge nicidecum,
Nu se mai șterge nicidecum

4B. Vei izbucni în plâns deodată
Dar nici o slovă-nlăcrimată
Nu se mai șterge nicidecum

5A. Nu poate sterge decât sânge
Dar sânge sfânt și nu oricum
Ce înger trupul și-l va frânge?
Și-astfel ce-ai scris, oricât ai plânge,
Nu se mai șterge nicidecum,
Nu se mai șterge nicidecum

5B. Ce înger trupul și-l va frânge?
Și-astfel ce-ai scris, oricât ai plânge,
Nu se mai șterge nicidecum

6A. Hai, adu-ți vina ta și greșul,
Isus îți șterge-al vieții drum,
Cum trece pe nisip vârtejul
Dar dacă azi nu prinzi prilejul,
Nu se mai șterge nicidecum,
Nu se mai șterge nicidecum

6B. Cum trece pe nisip vârtejul,
Dar dacă azi nu prinzi prilejul,
Nu se mai șterge nicidecum

7A. Isus pe lemn răbdă arșița,
Isus e prețul tău acum,
Te face alb ca lămâița
Și tot ce-a scris cândva penița
Nu se mai vede nicidecum,
Nu se mai vede nicidecum

7B. Te face alb ca lămâița
Și tot ce-a scris cândva penița
Nu se mai vede nicidecum