Stiu, traieste sus in cer

1. Știu, trăiește sus în cer
Domnul meu, în strălucire;
El, al inimii-mi străjer,
Mă-mpresoară cu iubire!
Moartea Lui m-a mântuit,
De cel rău m-a izbăvit!

2. Nu mă tem în viitor,
De a morții-nfiorare,
Căci mă mână-ntregu-mi dor
Către cer, fără-ncetare!
Groaza morții a pierit,
Căci Hristos a biruit!

3. Nici în groapă trupu-mi, chiar,
Nu va sta o veșnicie,
Domnul va să vină iar,
Sus, pe nor, cu măreție!
Trâmbița când va suna,
Din mormânt voi învia!

4. Lâng-al meu Mântuitor
Fi-va totul strălucire,
Cu al îngerilor cor
Îi voi da în veci slăvire!
Fie Domnul preamărit
Și în veci de veci slăvit!